Profesia de avocat nu se mai circumscrie de multi ani teoriilor anacronice “nobile”, “serviciu social”, mandat civil eroic … cavalerii dreptatii … bla bla.

Uniunea Europeana şi CCBE au, cu privire la natura profesiei de avocat, şi a profesiilor liberale în general o perspectiva pragmatica, comerciala.

In Uniunea Europeana profesiile liberale sunt construite pe baza a trei principii :
(i) sunt mai mult văzute drept activităţi de prestări servicii decât activităţi intelectuale;
(ii) sunt printre factorii de schimb ai pieţei interne de bunuri si servicii;
(iii) sunt supuse regulilor concurenţei cu scopul de a asigura o piaţă interna fără bariere.
Deci persoanele care exercită profesiile liberale, printre care şi cea a avocaţilor, sunt asimilate anterprenorilor, iar clienţii sunt utilizatori ai serviciilor, consumatori.
Astfel, Uniunea Europeana, desi recunoaste specificul si rolul social deosebit, considera profesia legala ca o profesie ca oricare alta si avocatul la un simplu prestator de servicii .

Sa nu ne credem noi buricul pamintului, mari maestri, artisti, etc.

Sa nu mai ascultam toti obositii care, socati de aderarea la Uniunea Europeana, incearca sa faca din profesia legala o chemare mesianica, mai presus de bani si de preocuparile economice “meschine” ale omului.

Avocatul lucreaza pe bani, nu pe capace de bere.
Iar povestea cu interdictia reclamei avocatilor este o regula total impotriva Directivelor UE si deci inoperabilă.

Suntem in economia de piata, in capitalism, nu mai suntem in epoca interbelica a avocatilor nazisti sau in “societatea socialista multilateral dezvoltata” in care avocatii faceau cum le dicteaza activistii de partid.

Avocatura in Uniunea Europeana este o prestare de servicii publice ca orice activitate economica, adresata consumatorilor de servicii juridice.

Citeste Directivele europene si nu mai ascultati teoria anacronica sustinuta de Av. Ana Diculescu-Sova. Este perimata.