Alegerea doamnei judecător Florica Bejinariu (pe care eu o consider o turnătoare ordinară), în funcţia de preşedinte al Consiliului Superior al Magistraturii suscită critici numeroase în rândul magistraţilor.
Criticile directe între magistraţi sunt rareori asumate public.
Nu este cazul Floricăi Bejinariu.
O altă personalitate controversată (poamă) a magistraturii, onorata presedintă a Asociaţiei Magistraţilor din România, se poziţionează de data aceasta de partea corectă a argumentului, declarând: “Bejinaru [a dat, nn] dovadă de neseriozate în abordarea candidaturii… AMR ia in calcul consultarea magistraturii pentru declansarea unei actiuni in justitie … mi s-au adus la cunostinta existenta a 47 de note [de securitate, nn] care ar fi evidentiat activitatea doamnei Bejinaru care a facut obiectul cercetarii CNSAS si Justitiei”.
Deşi se exprimă, ca de obicei, prin cuvintele seci ale limbii de lemn întrebuinţate de vechii birocraţi, mesajul se înţelege perfect: Magistratul Florica Bejinariu nu are ce căuta în fruntea CSM deoarece nu întruneşte garanţiile de moralitate şi independenţă, adică a fost o turnătoare la securitate.
De menţionat faptul că Florica Bejinariu a fost mai întâi protagonista unui scandal provocat de CNSAS care i-a lipit de frunte un verdict de colaborator al securităţii. Ulterior, CNSAS a decis că Florica a colaborat cu securitatea dar nu a făcut poliţie politică.
Oricare din decizii ar fi analizată, concluzia este aceeaşi: reputaţia magistratului este afectată iremediabil şi, într-adevăr, ar fi fost mai onorabil să nu se expună public.
Preşedintele Băsescu priveşte de pe margine la fel ca întregul ansamblu al corpului judiciar.
Este ca şi cum ar privi la un spectacol, o reprezentaţie, un proces din care sunt excluşi … aşa cum era de aşteptat să fie.
Membrii CSM se aleg între ei.
Restul corpului judiciar stă în faţa acestor proiecte, candidaturi, nominalizări … si se uita … spectatori neputincioşi, supăraţi sau fericiţi. Este un alt univers.
Aşa a fost dintotdeauna, dar parcă niciodată impresia de deconectare nu a fost atât de pregnantă în cercurile interioare ale elitei judiciare.
Ce putem face? În lumea înaltei ierarhii judiciare, complicităţile şi micile politici de sprijin nu cunosc limite, indiferent de amplitudinea scandalului; o turnătoare a fost aleasă preşedinte al Consiliului Superior al Magistraturii: Pârâcioasa superioară.
Mai ţineţi minte fraza: regenerarea sistemului judiciar?
Dar ca să ajungem acolo, mai întâi trecem prin degenerare.
Alberto Kurtyan
Buna ziua,
Portret inspirat al leaderului PNL! Felicitari!
Dar, tema este alta. Dna judecator Mona Pivniceru, cred ca v-a scapat emisiunea de pe Realitatea TV, a facut o afirmatie naucitoare: nu exista cod deontologic al judecatorilor/magistratilor!!! Este posibil? De la acest nivel ce mai putem discuta?
Cred ca este o buna pereche pentru dl. Crin A.
Ce mai spuneti, suntem tratati de prosti, sau mai sunt si alte explicatii, dar nu vreau sa fac etichetari, oricat ar fi de corecte, vor fi considerate jigniri si calomnii. Imi aduc aminte: citey din memorie, Daca nu noi, atunci cine, daca nu acum, atunci cand…
Nu mi-a scapat deloc.
Iata comentariul meu:
“Am auzit în direct intervenţia telefonică a doamnei Pivniceru la TV.
Imaginaţi-vă un scrîşnet de moară hodorogită şi un timbru de precupeaţă de bâlci comunal.
Adăugaţi o retorică dezlânată şi o rigoare mentală de muscă fără cap şi obţineţi textul de mai sus.”
Faceam referire la transcrierea de la adresa: http://www.juridice.ro/104939/mona-maria-pivniceru-etica-nu-suspenda-nu-sactioneaza.html
Comentariul meu pe juridice.ro nu a fost acceptat (prea acid) si de aceea il pun aici.
Mea culpa! V-am remarcat si apreciat comentariile, regret ca mai citesc uneori pe repede inainte si nu am sesizat observatia dumneavoastra cu privire la stupefianta, incredibila, revoltatoarea afirmatie a “personajului”. Va multumesc si ma bucur ca ati considerat ca merita pus in evidenta acest jenant argument…nu ma mai mir de hotararile judecatorilor.
Dupa proverbul “cine se aseamana se aduna”, sau “funia in casa spanzuratului- la Neamt, si pana la urma, “unde dai si unde crapa”. Abia incepusem sa imi fac sperante, ca va fi justite! Iar ati punctat, dar cum ii aparam! Vad ca nu mai pot sa ma loghez, am fluierat in biserica… dar ma bucur cand “va citesc”.