Sursa articol: Magistratura romana. Quo vadis?
“Judecatorii si procurorii s-au revoltat”
Nu s-au revoltat, au făcut grevă, au închis instanţele, au refuzat să judece, au batjocorit jurământul de credinţă depus la învestire.

“S-a depasit orice limita rezonabila a libertatii de exprimare”
Libertatea de exprimare nu a rănit sau prejudiciat pe nimeni, punerea lacătului pe uşa instanţelor DA.
Stai să număr câţi au fost pedepsiţi!
Aăăăăăă …. nimeni !

“Protestul a fost acceptat ca un gest de solidaritate extraordinara”
Cine l-a acceptat?
Priviţi acest om cum defineşte în termeni de “solidaritate extraordinară” ceea ce în ochii tuturor celor care au privit răzmeriţa era ÎN FAPT, “complicitate cvasi-infracţională”.

“Pactul era oricum inutil”
Aşa am zis şi eu când a fost semnat, era doar o melodie adormitoare gen “Nani, nani, puişor”.
Se pare că a funcţionat. Aţi adormit !

“Planului de actiune pentru indeplinirea conditionalitatilor din cadrul mecanismului de …”
se spune “condiţie”, nu “condiţionalitate” în frază. “Condiţionalitate” înseamnă “caracterul a ceea ce este condiţionat”. Înlocuieşte în frază şi vezi că nu are nici un sens.
Nu ştiu de ce unii preferă să înlocuiască cuvintele simple cu altele complicate!
Este ca şi cum ai spune “Preţurile sunt scumpe”

“Moştenirea protestului? O imagine publica lamentabila”
Ai nimerit-o la fix !

“normarea muncii in instante este de competenta exclusiva a CSM”

Aş dori să mă adresez CSM şi să îi amintesc că balanţa din mâna zeiţei Themis este folosită pentru cântărirea dreptăţii, nu a cartofilor.

CSM nu poate norma o activitate intelectuală. Aici nu suntem la aprozar, dragi csm-işti.

“Majoritatea magistratilor sufera in tacere.”
Vă ţine cineva cu limba legată?
Suprema Pivniceru era foarte vocală.
Păcat că altceva nu pot să spun despre ea.
Câţiva vorbesc. Dar nu vorbesc ăia care trebuie.
Triste voci, triste figuri.

Oricum, un text bun, un bun început.

Primul pas necesar pentru o comunicare bună este să deschizi gura mare.
Apoi urmează vibraţiile vocale !
Succes.