Dacă părerile mele nu concordă cu ale voastre, ale judecătorilor şi ale avocaţilor tradiţionali … îmi exprim un sincer regret.
Dacă vorbele mele sunt dure şi vă ard ca un fier încins în inima voastră juridică … îmi cer iertare.
Eu cred totuşi într-o Românie în care juriştii, de toate culorile, pot discuta împreună despre munca şi profesia pe care şi-au ales-o şi pot, împreună, să o îmbunătăţească şi să lupte împreună pentru justiţie.
Am avut întotdeauna o părere diferită, mi-a plăcut să tulbur apele ca să se ridice la suprafaţă noroiul de la fundul lacului justiţiei.
Astfel, apele cristaline ale justiţiei şi-au arătat adevărata culoare după ce mi-am băgat eu picioarele în ea şi i-am răscolit mocirla subterană.

Bineînţeles, nu toată fauna lacului a fost fericită.
Unele lebede albe şi gingaşe sunt supărate că lacul nu mai are aparenţa de limpezime.
Alte specii de nevertebrate, care trăiesc în întunericul abisului şi se hrănesc cu mizeriile ce cad de la păsările plutitoare, … s-au supărat.
Le-am tulburat liniştita vieţuire în beznă şi cloacă.
Rechinii s-au supărat ! Balenele s-au mâniat !
Broaştele, meduzele !
Da … meduzele … intangibilele şi diafanele meduze, ale căror robe nu se mai disting în smârcul apelor mlăştinoase.
Hamsiile mici cu gura mare, guvizii s-au revoltat !

V-am tulburat ecosistemul, dragi specii juridice !

Eu sunt un străin pentru voi, din alt timp, din alt univers, dintr-un UNBR paralel.

Vă înţeleg ! Nu ştiţi unde mi-am făcut studiile, nu ne-am ros coatele pe aceleaşi bănci de universitate împreună.
Nu mă cunoaşteţi! Sunt străin pentru voi. Nu am făcut nici un mişmaş împreună, nu am colaborat cu voi!

Nu vă recunosc de colegi şi nici nu am de gând să comit vreo complicitate împreună cu voi ca să îmi fac viaţa mai uşoară. Nu vreau să mă integrez, să devin unul de-al vostru.

De aceea nu mă aştept să mă înţelegeţi !
Eu nu cunosc poziţia de slugă faţă de şef, eu nu dau raportul la şeful tribunalului sau vreun ierarh şi nu sunt legat de un maestru.

Vă rog să mă scuzaţi că exist.

Dar să ştiţi că eu voi tulbura apele în continuare.
Mie nu îmi place apa în care vă scăldaţi. Şi nici să nu credeţi că nu se lipeşte apa de voi.
Sunteţi negri, aveţi aceeaşi culoare cu apa în care vă scăldaţi.
Treziţi-vă ! Spălaţi-vă !

Nu locuiţi într-un lac de cristal.
Plutiţi într-o hazna mlăştinoasă.

Încă o dată, mă scuzaţi că v-am tulburat apele !
Mă scuzaţi că exist !