Articol sursa: Noi tendinte in sistemul juridic romanesc
“Prin prezentul material ne propunem să sesizăm anumite REPROŞURI aduse justiţiei”
Iată reproşurile aduse justiţiei:
Aş dori să atrag atenţia asupra câtorva “reproşuri” aduse de autoare şi să vă arăt câtă legătură au ele cu justiţia.
“I. Introducere. România – receptorul aquis-ului comunitar”
Ce vină justiţia că România nu a implementat tot aquis-ul? Nu justiţia transpune normele europene în lege internă, ci LEGISLATIVUL, adică Parlamentul (mai mult Guvernul, mă rog, prin abilitarea lui de către Parlament)
“III. Soluţii propuse pentru eliminarea dificultăţilor din sistemul de drept român”
Iarăşi, autoarea face o confuzie. Justiţia nu creează sistemul de drept în România.
Justiţia judecă după lege, nu creează lege.
Nu puneţi în cârca justiţiei defectele parlamentului.
“1. Adoptarea de legi clare, neechivoce, necontradictorii, nelacunare, coerente şi consecvente”
Nu se poate bate apa în piuă la nesfârşit doamna autoare.
Justiţia nu adoptă legi clare, neechivoce … etc. Nu se poate reproşa justiţiei acest lucru.
“2. Direcţii spre standardizarea şi ierarhizarea regulilor de interpretare a legii civile”
Aici autoarea ne ţine o lecţie de teoria generală a dreptului – interpretarea legii civile – cam pueril.
Şi care este reproşul adus justiţiei aici? În afară de lecţii şi teorie luată din manuale, nu vă nimic util.
Dacă aş fi fost judecător (dar nu sunt), m-aş fi simţit iritat … ca şi cum un avocat în loc să-şi susţină cauza, începe şi îmi dă lecţii de la bară repetând pasaje din cărţi şi care mă învaţă să îmi fac meseria.
“Transformarea practicii judiciare naţionale în izvor de drept român”
Justiţia nu creează jurisprudenţă. Justiţia nu legiferează izvoarele de drept român. Parlamentul, da !
Recunoaşterea practicii judiciare ca izvor se face prin lege emisă de parlament.
Din nou, acesta nu poate fi un reproş adus justiţiei.
În final, după ce autoarea îşi reglează greşit tirul împotriva justiţiei, când de fapt, se referă aproape în totalitate la Parlament şi la legile echivoce, etc. trage CONCLUZIA – SOLUŢIE:
“crearea unui sistem legislativ clar, neechivoc, nelacunar, coerent, consecvent şi necontradictoriu … standardizarea principiilor interpretării juridice şi legiferarea precedentului … ETC. ”
Aţi auzit, dragi judecători şi procurori care înfăptuiţi justiţia … care sunt “soluţiile” la “reproşuri” ???
Vi se reproşează că nu aţi creat legi bune, că nu aţi legiferat precedentul, etc.
Concluzia mea este că în materialul (de altfel, lăudabil ca intenţie) conţine
- erori mari de înţelegere a rolului justiţiei
- contradicţie între considerente şi concluzia finală
- erori de logică
- tendinţă de a “face morală” şi de a ţine nişte lecţii de TGD anul I către oamenii justiţiei.
A învinovăţi un judecător pentru faptul că legile nu sunt de calitate este ca şi cum un muşteriu învinovăţeşte croitoreasa pentru i-a făcut o rochie din zdrenţele peticite pe care el însuşi le-a adus.
Judecătorul este un croitor cu materialul cllientului. Clientul este justiţiabilul care şi-a făurit singur legi prin trimiterea în parlament a unor nătângi.
Nu da vine pe justiţie că legile sunt proaste. Judecătorul nu poate schimba legea. El doar o aplică.
Vinovaţii finali suntem noi, toţi.
Articolul este o brambureală.
Dacă l-ai fi dat măcar Asociaţiei de locatari din blocul tău … şi tot ieşea mai bun.
Stai ! Stai ! De fapt l-ai dat Consiliului ştiinţific al RNSJ.
Tot aia e !
Mai rar găseşti în politica românească un preşedinte de partid atât de greţos, nespălat, obraznic şi libidinos.
