Proiectul Jurindex a debutat în 10 noiembrie 2008.
Promotorul său, tânărul judecător Adrian Tony Neacşu în vârstă de (atunci) numai 35 de anişori a luptat mult să convingă veteranii CSM-ului să îl susţină.
Alţi tineri, unşi judecători chiar înainte să înveţe bine să meargă pe picioare, l-au susţinut. Şi au reuşit să zămislească un proiect ambiţios şi cu mari speranţe de viitor.
În principiu, iniţiativa a fost lăudabilă, benefică şi chiar unică pe piaţa juridică a României. În sfârşit, justiţia a spart peretele opac şi l-a înlocuit cu un geam transparent. Puteam să ne uităm şi noi la angrenajele interne, la mecanismele zeiţei cu balanţă şi sabie.
Niciodată nu e prea târziu, deşi în ţările unde judecăţile sunt cu adevărat publice, aceste baze de date sunt libere şi gratuite de multe decenii. La noi, sunt încă ţinute sub obroc pentru a fi publicate de câţiva judecători – compilatori de jurisprudenţă.
După lupte seculare care au durat 5 luni, junii revoluţionari au reuşit să obţină oficial sprijinul greilor CSM şi au organizat cu pompă o lansare oficială în marea Aulă a unei prestigioase Universităţi private.
Au participat floarea cea vestită a juriştilor români şi oameni mai puţin vestiţi. Unii … cum am fost şi eu, au participat cu gândul cel bun şi bucuria că într-adevăr a venit şi vremea să cunoaştem cu adevărat Marea Jurisprudenţa Română. Mă simţeam deja părtaş la un eveniment epocal, ca în vremea marilor enciclopedişti francezi.
Deja mă gândeam că vom avea şi noi nişte adevărate Pandecte Digitale.
În fine, după aplauzele mulţimii şi mesajul de felicitare al preşedintelui Băsescu, au fost publicate hotărârile judecătoreşti. Aproape 90 de mii la număr.
Câtă bucurie ! Câtă veselie ! Zburdam prin hotărâri, descărcam cu frenezie, eram în extaj juridic.
Judecătorii, avocaţii şi restul lumii lăudau proiectul că fiind ce-a de-a zecea minune a lumii, ca o valoare “incomensurabilă” putând fi “accesat instantaneu din Noua Zeelanda, Chile sau chiar Hawaii”.
Timpul a trecut, praful memoriei s-a aşternut şi … a venit vremea să folosesc această resursă preţioasă.
Am avut un caz, o speţă clară în care aveam nevoie de o cercetare jurisprudenţială.
Bucuria mi-a fost mare când mi-am amintit de JURINDEX. Vai ce bine că există Jurindex!
Am deschis site-ul, am apăsat pe butoane, am încercat o căutare, mai multe căutări, căutări avansate … descărcări la întâmplare, loterie, descărcări de fişiere în masă … şi … NIMIC.
NIMIC. NIMIC.

Nu am găsit nimic util. Nici o speţă, nici măcar aproape de ce căutam eu. Iar eu personal chiar mă cred un foarte bun detectiv.
Apoi am vrut să caut speţele unui anume judecător.
Rezultat: Nimic
Jurindex-ul nu îmi răspundea la nici o întrebare, nu mişca, nu sufla.
L-am pipăit să văd dacă are puls. Nimic.
Apoi m-am întristat. Asistam la intrarea în comă a Jurindexului.
Apăsam pe butoane şi el răspundea automat, pavlovian. Şi mi-am dat seama că Jurindex este în moarte cerebrală.
Văzând eu că nu am noroc, am început să cercetez mai îndeaproape condiţiile de utilizare.
Şi nu mică mi-a fost mirarea ce-am descoperit.
1. Hotărârile au fost “anonimizate”, “lobotomizate”, adică nu sunt bune de nimic dacă doreşti să le foloseşti ca exemple în procese în derulare.
Dacă doreşti să cauţi numele unui pârât sau reclamant este bine să te laşi păgubaş pentru că nu vei găsi nimic.
Această “anonimizare” este o operaţiune prin care numele pârâţilor şi reclamanţilor sau inculpaţilor au fost îndepărtate de către un program informatic denumit @Hotmod.
Toate hotărârile pronunţate de judecătorii români sunt PUBLICE, prin urmare orice fel de cenzurare a textelor este inutilă şi chiar “puţin” ilegală. În baza cărui text de lege au mutilat hotărârile? Să nu îmi spună nimeni că este vorba de “protecţia datelor personale”. Acele norme de lege nu se aplică hotărârilor judecătoreşti. Dacă ar fi aşa, ar însemna ca toate hotărârile să fie secretizate.
Nu înţeleg ce minte strălucită a avut ideea de a “secretiza” numele persoanelor şi ce a avut în vedere să realizeze prin acest fapt.
2. Numele judecătorilor sunt prost scrise şi indexate încât este practic imposibil să cauţi hotărârile unui anumit judecător.
Nu se poate să anticipezi rezultatul unei pricini judecate de judecătorul Cutărescu, deoarece indexul nu îţi oferă numele acestuia şi speţele judecate de el.
Neavând acces la aceste speţe, nu poţi observa cum acelaşi judecător dă soluţii diferite la speţe cu exact acelaşi obiect.
3. Indexul este inutil câtă vreme câteva zeci de mii de hotărâri judecătoreşti au fost aruncate de-a valma, cu “ţăpoiul” cum zice dna Pivniceru, fără o catalogare riguroasă.
4. Baza de date poartă câteva condiţii aberante.
În “termeni de utilizare”, se stipulează unele interdicţii cum ar fi:
Este strict prohibită “Încorporarea hotărârilor publicate într-un alt site cu ascunderea sursei lor”. Nu ştiu ce normă de lege împiedică utilizarea acestor texte de hotărâri, după voinţa liberă a oricărui utilizator. După ştirea mea, nu există nici o interdicţie legală. Hotărârile judecătoreşti nu poartă nici un drept de autor. La fel, Monitorul Oficial poate fi reprodus fără restricţii şi condiţii. Concluzia la care am ajuns eu este că Jurindex impune o regulă care este nulă şi neavenită. CSM-ul nu poate face reguli cu privire la hotărârile judecătoreşti şi modul în care acestea sunt publicate. Dacă ar fi aşa, nu ar mai publica nici un judecător acele mormane de jurisprudenţe atât de profitabile. Toţi ar fi obligaţi să plătească procente din profit către CSM. Hotărârile s-ar transforma în “literatură” juridică, care, în mare parte este de proastă calitate.
5. Altă bazaconie. Jurindex restrânge descărcarea automată a documentelor prin mijloace automatizate.
În primul rând, nu înţeleg de unde şi-a derivat autoritatea CSM să împună modul de descărcare a documentelor. De unde ştie CSM cine descarcă? Dacă este mână de om care apasă pe buton sau un program automat? Mă îndoiesc să fie în stare administratorii de sistem să deosebească. Şi chiar de ar fi aşa, acel program este programat tot de “mână de om” prin apăsarea de butoane, astfel că este greu de explicat ce înseamă “automatizat”.
6. Fiind o bază de date creată şi administrată de un judecător, nu mă mir că nu a uitat de “disclaimer” sau “neangajarea răspunderii”. Cu alte cuvinte, autorii recunosc faptul că baza de date este o varză informă şi orice utilizator o foloseşte pe propria răspundere. Astfel, dacă vă bazaţi pe ea să câştigaţi un proces şi nu îl câştigaţi … bazându-vă pe minunatele precedente din Jurindex … să nu cumva să emiteţi ceva pretenţii materiale sau daune!
Autorii recunosc chiar faptul că hotărârile nu sunt autentice, ele putând fi diferite de adevăratele hotărâri emise de judecători.
7. Jurindex obligă utilizatorii să folosească o metodă de citare, de indicare a identificatorului unic NUJ. Din nou, nu ştiu de unde îşi derivă forţa “obligatorie” această condiţie. Reamintesc din nou că Jurindex nu are nici o autoritate să impună un index naţional. Pe de altă parte, având în vedere starea deplorabilă a categoriilor, găsesc ineptă condiţia. Pe viitor, identificatorul NUJ va avea o cu totul altă formă, la acelaşi număr fiind atribuită o cu totul altă hotărâre.
Nu recomand nimănui să folosească Identificatorul NUJ ca resursă bibliografică. Pe viitor, lucrările bazate pe această resursă vor fi inutilizabile. Este ca şi cum ai indica în bibliografie o lucrare care nu există. Jurindexul nu are copii de siguranţă, nu are date clare de identificare a speţelor (De ex. Popescu vs. Ionescu) şi în consecinţă este ca un coş de gunoi temporar în care au fost amestecate speţe la grămadă.
8. CSM –ul a dat ordin ca toate instanţele să publice în Jurindex DOAR deciziile relevante. Adică, în alte cuvinte, să cearnă hotărârile, să le cenzureze şi să fie publicate doar cele mai bune. Astfel, vom avea doar acces doar la textele dezinfectate şi cosmetizate, fără să vedem droaia de erori judiciare.
De la data lansării şi până acum nu au mai fost adăugate alte hotărâri.
Concluzia:
În prezent, Jurindex-ul este o bază de date fără catalog de acces, lovită de inutilitate cronică;
Mai mult, prin cenzurarea hotărârilor, nu vom avea acces la hotărârile greşite, deci nu vom învăţa din greşeli;
Hotărârile care au suferit modificări nu vor fi publicate, deci nu vom şti care sunt judecătorii cei mai incompetenţi (care vor fi protejaţi în continuare)
Fiind cunoscut faptul că Justiţia Română se îndreaptă către o statuare a Jurisprudenţei ca izvor de drept, Identificatorul NUJ în forma lui actuală este inutil şi inexpresiv, o identificare numerică sau alfanumerică fiind greu de memorat şi prin urmare greu de invocat în calitate de precedent.
În lipsa garanţiilor că hotărârile sunt autentice, acestea nu pot fi folosite în speţe în cauze reale pe rolul instanţelor.
Lipsa publicării extensive a hotărârilor face imposibilă categorisirea acestora la nivelul cel mai important, şi anume la nivel de Judecătorie.
Este imposibil să urmăreşti soarta unei speţe de-alungul tuturor instanţelor prin care trece.
În fine, văzând că nu mişcă Jurindexu’ deloc, nu răspunde la întrebări şi are midriază fixă … cred că e timpul să-i cântăm prohodul şi să-l îngropăm în cimitirul digital al bunelor intenţii judiciare.
Odihnească-n pace !
Deşi în aceste momente este bine să fii budist, să crezi în reîncarnare !
Proiectul ăsta ar fi bine să aibă parte de o Renaştere, ceva !

Asculta textul aici !