Bălaşa Gabriel, judecătorul filosofiei absurde

Comentariu la articolul din juridice.ro : Recistigarea credibilităţii
Toate cuvintele puse in gura dlui Balasa (sau poate chiar edictate de acesta, in direct in Comisie, nu stiu) nu sunt altceva decit fraze alambicate si ininteligibile.
Fraza are o constructie proustiana si un index de lizibilitate zero.
Nu înţeleg ce spune, nici dacă citesc stând în cap.
Este ceva de genul:
“- Nu am obţinut ceva, dar nu am pierdut nimic, binele este imperfect,dar nu este rău perfect, însă răul nu este bun, dar binele este întotdeauna mai bun decât răul şi răul transformat în bine este un bine deghizat în rău.”
“- “Nu am câştigat recunoaştere, dar am fost o putere, dar puterea
este un scop în sine, fără prejudicii şi anormalitatea nu o simţim, suntem depărtaţi de iluzia funcţionării justiţiei … bla bla bla bla”

Confratele meu din baroul paralel (“ilegalist” de-al meu), pe care nu îl cunosc personal, senatorul Iulian Urban este impresionat de “magia” peniţei lui Bălaşa.

Eu nu sunt impresionat deloc, ba sunt chiar puţin îngrijorat că nu
este vorba de “magie” ci de “maladie” sau de opera unui dislexic cu suflet de poet. Un Urmuz al instanţei, dar care nu emite voit astfel de născociri frazale, ci chiar aşa gândeşte cu convingere intimă.

Nu înţeleg, sincer, cum poate să treacă un examen de logică la INM un om care scrie asemenea fraze lipsite de cap şi coadă şi mocirlite în astfel de propoziţii cu arhitectonică bizară.

Dacă Iulian Urban s-a lăsat fermecat de o pledoarie de acest gen
înseamnă că probabil o mai fi spus şi altceva, dar a uitat domnia sa să le menţioneze.

Eu am cunoscut oameni care te farmecă doar când îţi spun bună ziua.

Dar trebuie să recunosc că dl. filosof Bălaşa Gabriel m-a fermecat şi pe mine, prin suprema lipsă de sens a frazei citate de Urban.

Urmeaza textul comentat:
Gabriel Balasa: “Poate ca nu am reusit sa castigam din partea celorlalte puteri nicio recunoastere a statutului de PUTERE JUDECATOREASCA, poate ca multi vor spune dupa acest protest, ca am fost pentru putin timp si noi APROAPE O PUTERE, noi vom spune insa, ca niciodata pentru noi PUTEREA nu a fost si nu va fi un scop in sine (cum din pacate este si se manifesta pentru celelalte puteri). Scopul nostru a fost departarea de iluzia ca cedarea in fata celor impuse intr-un mod care aduce prejudicii functionarii institutiei JUSTITIEI este un lucru normal pe care trebuie sa-l acceptam, indiferent de faptul ca noi simtim anormalitatea zilelor si anilor pe care ii traim in Romania, pentru ca nu se poate face nimic.”

Inchei tot cu un citat al lui Gabriel Balasa: “Nu va ganditi ca am pierdut ceva pentru ca nu am obtinut tot ce am cerut, pentru ca trebuie sa acceptam faptul ca binele poate fi imperfect dar asta nu poate sa-l transforme in rau, asa cum nici raul perfect nu este ceva bun.”

3 thoughts on “Bălaşa Gabriel, judecătorul filosofiei absurde

  1. Va scriu doar pentru a va declara compasiunea mea pentru agresivitatea care va tulbura inima domnule AK. Sa stiti ca de multe ori nici eu nu inteleg anumiti oameni, asta nu inseamna insa decat ca probabil nu ma aflu pe aceeasi frecventa cu ei, si nu ca eu as avea dreptate iar acestia nu.
    Sunt atatea imprejurari in viata care ne arata cat de slabi suntem si cat de usor si de repede ne tulburam, si totusi in mod absurd noi ne radicalizam sub forma unui ego care nu ne lasa ca lucrurile care in ochii lui sunt un castig sa le privim si ca o pierdere.
    Eu cred ca nici o duritate sau agresivitate nu poate sa faca sa dispara toate lucrurile sensibile din real.

    Sa fiti luminat si sa nu vi se mai tulbure inima va doresc domnule AK.

    Balasa Gabriel

  2. Nu fii supărat, stimate domn. Acceptă sinceritatea unui comentariu acid.
    Sau preferai un atac prin învăluire?
    Este frumos ce spui, dar mie îmi excede puterea de înţelegere.
    Ce să fac, aşa sunt eu mai redus !

  3. Este de tot rasul!
    Nu am inteles nimic din comentarii sau din articol.
    Nu am inteles nici cum se face ca atatea cuvinte logico-filosifice sunt scrise cu greseli…
    “Domnule AK” pare a fi in vocativ, asa incat merita ceva virgula inainte…
    “Nu fi” pare a plusa cu un i, degeaba…
    Frazele, domnule judecator, nu inseamna o insiruire de cuvinte pe 7 randuri, fara virgule puse corect si cu atatea atributrive la rand ca e greu sa-ti dai seama de ce element tin ele… Ca asta nu e nici retorica, nici logica si nici nu duce la vreo inaltare a interlocutorului pierdut printre propozitii secundare infinite.
    Sa-mi explicatio ce inseamna “ne radicalizam sub forma unui ego”??
    Inainte de cuvantul si nu prea se pune virgula, cu exceptia ca ar fi atribut de intarire.
    Va doresc tuturor sa va apropiati intai de limba romana si apoi sa va batjocoriti elegant!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>