Proiectul Jurindex a debutat în 10 noiembrie 2008.
Promotorul său, tânărul judecător Adrian Tony Neacşu în vârstă de (atunci) numai 35 de anişori a luptat mult să convingă veteranii CSM-ului să îl susţină.
Alţi tineri, unşi judecători chiar înainte să înveţe bine să meargă pe picioare, l-au susţinut. Şi au reuşit să zămislească un proiect ambiţios şi cu mari speranţe de viitor.
În principiu, iniţiativa a fost lăudabilă, benefică şi chiar unică pe piaţa juridică a României. În sfârşit, justiţia a spart peretele opac şi l-a înlocuit cu un geam transparent. Puteam să ne uităm şi noi la angrenajele interne, la mecanismele zeiţei cu balanţă şi sabie.
Niciodată nu e prea târziu, deşi în ţările unde judecăţile sunt cu adevărat publice, aceste baze de date sunt libere şi gratuite de multe decenii. La noi, sunt încă ţinute sub obroc pentru a fi publicate de câţiva judecători – compilatori de jurisprudenţă.
După lupte seculare care au durat 5 luni, junii revoluţionari au reuşit să obţină oficial sprijinul greilor CSM şi au organizat cu pompă o lansare oficială în marea Aulă a unei prestigioase Universităţi private.
Au participat floarea cea vestită a juriştilor români şi oameni mai puţin vestiţi. Unii … cum am fost şi eu, au participat cu gândul cel bun şi bucuria că într-adevăr a venit şi vremea să cunoaştem cu adevărat Marea Jurisprudenţa Română. Mă simţeam deja părtaş la un eveniment epocal, ca în vremea marilor enciclopedişti francezi.
Deja mă gândeam că vom avea şi noi nişte adevărate Pandecte Digitale.
În fine, după aplauzele mulţimii şi mesajul de felicitare al preşedintelui Băsescu, au fost publicate hotărârile judecătoreşti. Aproape 90 de mii la număr.
Câtă bucurie ! Câtă veselie ! Zburdam prin hotărâri, descărcam cu frenezie, eram în extaj juridic.
Judecătorii, avocaţii şi restul lumii lăudau proiectul că fiind ce-a de-a zecea minune a lumii, ca o valoare “incomensurabilă” putând fi “accesat instantaneu din Noua Zeelanda, Chile sau chiar Hawaii”.
Timpul a trecut, praful memoriei s-a aşternut şi … a venit vremea să folosesc această resursă preţioasă.
Am avut un caz, o speţă clară în care aveam nevoie de o cercetare jurisprudenţială.
Bucuria mi-a fost mare când mi-am amintit de JURINDEX. Vai ce bine că există Jurindex!
Am deschis site-ul, am apăsat pe butoane, am încercat o căutare, mai multe căutări, căutări avansate … descărcări la întâmplare, loterie, descărcări de fişiere în masă … şi … NIMIC.
NIMIC. NIMIC.

Nu am găsit nimic util. Nici o speţă, nici măcar aproape de ce căutam eu. Iar eu personal chiar mă cred un foarte bun detectiv.
Apoi am vrut să caut speţele unui anume judecător.
Rezultat: Nimic
Jurindex-ul nu îmi răspundea la nici o întrebare, nu mişca, nu sufla.
L-am pipăit să văd dacă are puls. Nimic.
Apoi m-am întristat. Asistam la intrarea în comă a Jurindexului.
Apăsam pe butoane şi el răspundea automat, pavlovian. Şi mi-am dat seama că Jurindex este în moarte cerebrală.
Văzând eu că nu am noroc, am început să cercetez mai îndeaproape condiţiile de utilizare.
Şi nu mică mi-a fost mirarea ce-am descoperit.
1. Hotărârile au fost “anonimizate”, “lobotomizate”, adică nu sunt bune de nimic dacă doreşti să le foloseşti ca exemple în procese în derulare.
Dacă doreşti să cauţi numele unui pârât sau reclamant este bine să te laşi păgubaş pentru că nu vei găsi nimic.
Această “anonimizare” este o operaţiune prin care numele pârâţilor şi reclamanţilor sau inculpaţilor au fost îndepărtate de către un program informatic denumit @Hotmod.
Toate hotărârile pronunţate de judecătorii români sunt PUBLICE, prin urmare orice fel de cenzurare a textelor este inutilă şi chiar “puţin” ilegală. În baza cărui text de lege au mutilat hotărârile? Să nu îmi spună nimeni că este vorba de “protecţia datelor personale”. Acele norme de lege nu se aplică hotărârilor judecătoreşti. Dacă ar fi aşa, ar însemna ca toate hotărârile să fie secretizate.
Nu înţeleg ce minte strălucită a avut ideea de a “secretiza” numele persoanelor şi ce a avut în vedere să realizeze prin acest fapt.
2. Numele judecătorilor sunt prost scrise şi indexate încât este practic imposibil să cauţi hotărârile unui anumit judecător.
Nu se poate să anticipezi rezultatul unei pricini judecate de judecătorul Cutărescu, deoarece indexul nu îţi oferă numele acestuia şi speţele judecate de el.
Neavând acces la aceste speţe, nu poţi observa cum acelaşi judecător dă soluţii diferite la speţe cu exact acelaşi obiect.
3. Indexul este inutil câtă vreme câteva zeci de mii de hotărâri judecătoreşti au fost aruncate de-a valma, cu “ţăpoiul” cum zice dna Pivniceru, fără o catalogare riguroasă.
4. Baza de date poartă câteva condiţii aberante.
În “termeni de utilizare”, se stipulează unele interdicţii cum ar fi:
Este strict prohibită “Încorporarea hotărârilor publicate într-un alt site cu ascunderea sursei lor”. Nu ştiu ce normă de lege împiedică utilizarea acestor texte de hotărâri, după voinţa liberă a oricărui utilizator. După ştirea mea, nu există nici o interdicţie legală. Hotărârile judecătoreşti nu poartă nici un drept de autor. La fel, Monitorul Oficial poate fi reprodus fără restricţii şi condiţii. Concluzia la care am ajuns eu este că Jurindex impune o regulă care este nulă şi neavenită. CSM-ul nu poate face reguli cu privire la hotărârile judecătoreşti şi modul în care acestea sunt publicate. Dacă ar fi aşa, nu ar mai publica nici un judecător acele mormane de jurisprudenţe atât de profitabile. Toţi ar fi obligaţi să plătească procente din profit către CSM. Hotărârile s-ar transforma în “literatură” juridică, care, în mare parte este de proastă calitate.
5. Altă bazaconie. Jurindex restrânge descărcarea automată a documentelor prin mijloace automatizate.
În primul rând, nu înţeleg de unde şi-a derivat autoritatea CSM să împună modul de descărcare a documentelor. De unde ştie CSM cine descarcă? Dacă este mână de om care apasă pe buton sau un program automat? Mă îndoiesc să fie în stare administratorii de sistem să deosebească. Şi chiar de ar fi aşa, acel program este programat tot de “mână de om” prin apăsarea de butoane, astfel că este greu de explicat ce înseamă “automatizat”.
6. Fiind o bază de date creată şi administrată de un judecător, nu mă mir că nu a uitat de “disclaimer” sau “neangajarea răspunderii”. Cu alte cuvinte, autorii recunosc faptul că baza de date este o varză informă şi orice utilizator o foloseşte pe propria răspundere. Astfel, dacă vă bazaţi pe ea să câştigaţi un proces şi nu îl câştigaţi … bazându-vă pe minunatele precedente din Jurindex … să nu cumva să emiteţi ceva pretenţii materiale sau daune!
Autorii recunosc chiar faptul că hotărârile nu sunt autentice, ele putând fi diferite de adevăratele hotărâri emise de judecători.
7. Jurindex obligă utilizatorii să folosească o metodă de citare, de indicare a identificatorului unic NUJ. Din nou, nu ştiu de unde îşi derivă forţa “obligatorie” această condiţie. Reamintesc din nou că Jurindex nu are nici o autoritate să impună un index naţional. Pe de altă parte, având în vedere starea deplorabilă a categoriilor, găsesc ineptă condiţia. Pe viitor, identificatorul NUJ va avea o cu totul altă formă, la acelaşi număr fiind atribuită o cu totul altă hotărâre.
Nu recomand nimănui să folosească Identificatorul NUJ ca resursă bibliografică. Pe viitor, lucrările bazate pe această resursă vor fi inutilizabile. Este ca şi cum ai indica în bibliografie o lucrare care nu există. Jurindexul nu are copii de siguranţă, nu are date clare de identificare a speţelor (De ex. Popescu vs. Ionescu) şi în consecinţă este ca un coş de gunoi temporar în care au fost amestecate speţe la grămadă.
8. CSM –ul a dat ordin ca toate instanţele să publice în Jurindex DOAR deciziile relevante. Adică, în alte cuvinte, să cearnă hotărârile, să le cenzureze şi să fie publicate doar cele mai bune. Astfel, vom avea doar acces doar la textele dezinfectate şi cosmetizate, fără să vedem droaia de erori judiciare.
De la data lansării şi până acum nu au mai fost adăugate alte hotărâri.
Concluzia:
În prezent, Jurindex-ul este o bază de date fără catalog de acces, lovită de inutilitate cronică;
Mai mult, prin cenzurarea hotărârilor, nu vom avea acces la hotărârile greşite, deci nu vom învăţa din greşeli;
Hotărârile care au suferit modificări nu vor fi publicate, deci nu vom şti care sunt judecătorii cei mai incompetenţi (care vor fi protejaţi în continuare)
Fiind cunoscut faptul că Justiţia Română se îndreaptă către o statuare a Jurisprudenţei ca izvor de drept, Identificatorul NUJ în forma lui actuală este inutil şi inexpresiv, o identificare numerică sau alfanumerică fiind greu de memorat şi prin urmare greu de invocat în calitate de precedent.
În lipsa garanţiilor că hotărârile sunt autentice, acestea nu pot fi folosite în speţe în cauze reale pe rolul instanţelor.
Lipsa publicării extensive a hotărârilor face imposibilă categorisirea acestora la nivelul cel mai important, şi anume la nivel de Judecătorie.
Este imposibil să urmăreşti soarta unei speţe de-alungul tuturor instanţelor prin care trece.
În fine, văzând că nu mişcă Jurindexu’ deloc, nu răspunde la întrebări şi are midriază fixă … cred că e timpul să-i cântăm prohodul şi să-l îngropăm în cimitirul digital al bunelor intenţii judiciare.
Odihnească-n pace !
Deşi în aceste momente este bine să fii budist, să crezi în reîncarnare !
Proiectul ăsta ar fi bine să aibă parte de o Renaştere, ceva !

Asculta textul aici !

Comentariu la articolul din juridice.ro : Recistigarea credibilităţii
Toate cuvintele puse in gura dlui Balasa (sau poate chiar edictate de acesta, in direct in Comisie, nu stiu) nu sunt altceva decit fraze alambicate si ininteligibile.
Fraza are o constructie proustiana si un index de lizibilitate zero.
Nu înţeleg ce spune, nici dacă citesc stând în cap.
Este ceva de genul:
“- Nu am obţinut ceva, dar nu am pierdut nimic, binele este imperfect,dar nu este rău perfect, însă răul nu este bun, dar binele este întotdeauna mai bun decât răul şi răul transformat în bine este un bine deghizat în rău.”
“- “Nu am câştigat recunoaştere, dar am fost o putere, dar puterea
este un scop în sine, fără prejudicii şi anormalitatea nu o simţim, suntem depărtaţi de iluzia funcţionării justiţiei … bla bla bla bla”

Confratele meu din baroul paralel (“ilegalist” de-al meu), pe care nu îl cunosc personal, senatorul Iulian Urban este impresionat de “magia” peniţei lui Bălaşa.

Eu nu sunt impresionat deloc, ba sunt chiar puţin îngrijorat că nu
este vorba de “magie” ci de “maladie” sau de opera unui dislexic cu suflet de poet. Un Urmuz al instanţei, dar care nu emite voit astfel de născociri frazale, ci chiar aşa gândeşte cu convingere intimă.

Nu înţeleg, sincer, cum poate să treacă un examen de logică la INM un om care scrie asemenea fraze lipsite de cap şi coadă şi mocirlite în astfel de propoziţii cu arhitectonică bizară.

Dacă Iulian Urban s-a lăsat fermecat de o pledoarie de acest gen
înseamnă că probabil o mai fi spus şi altceva, dar a uitat domnia sa să le menţioneze.

Eu am cunoscut oameni care te farmecă doar când îţi spun bună ziua.

Dar trebuie să recunosc că dl. filosof Bălaşa Gabriel m-a fermecat şi pe mine, prin suprema lipsă de sens a frazei citate de Urban.

Urmeaza textul comentat:
Gabriel Balasa: “Poate ca nu am reusit sa castigam din partea celorlalte puteri nicio recunoastere a statutului de PUTERE JUDECATOREASCA, poate ca multi vor spune dupa acest protest, ca am fost pentru putin timp si noi APROAPE O PUTERE, noi vom spune insa, ca niciodata pentru noi PUTEREA nu a fost si nu va fi un scop in sine (cum din pacate este si se manifesta pentru celelalte puteri). Scopul nostru a fost departarea de iluzia ca cedarea in fata celor impuse intr-un mod care aduce prejudicii functionarii institutiei JUSTITIEI este un lucru normal pe care trebuie sa-l acceptam, indiferent de faptul ca noi simtim anormalitatea zilelor si anilor pe care ii traim in Romania, pentru ca nu se poate face nimic.”

Inchei tot cu un citat al lui Gabriel Balasa: “Nu va ganditi ca am pierdut ceva pentru ca nu am obtinut tot ce am cerut, pentru ca trebuie sa acceptam faptul ca binele poate fi imperfect dar asta nu poate sa-l transforme in rau, asa cum nici raul perfect nu este ceva bun.”

Răspuns la cuvântarea preşedintelui CSM :

“In primul rand vreau sa-i felicit pentru fermitatea si solidaritatea cu care si-au aparat in aceste zile independenta”

Mulţumirile aduse magistraţilor sunt identice cu modul în care le-a mulţumit Ion Iliescu minerilor.
Felicitările dvs. aduse magistraţilor pentru că s-au solidarizat întru infracţiune sunt nepotrivite şi îmi întăreşte convingerea că nu aveţi ce căuta în fruntea CSM.
Cuvintele dvs meşteşugite ascund un adevăr crunt: judecătorii au declarat o grevă de facto, ilegală, care a adus prejudicii imense în economia românească şi a nesocotit atât constituţia cât şi vreo alte 10 legi organice.
Prin sprijinul şi activităţile instigatorii desfăşurate de dvs, v-aţi decrebilizat total şi aţi devenit incompatibil cu înalta funcţie pe care o deţineţi în stat.
Faptele dumneavoastră şi ale unor confraţi ţin de domeniul penalului şi sper să fie sancţionate.

“Astazi, cu medierea societatii civile s-au efectuat primii pasi concreti pentru semnarea cu celelalte puteri a „Pactului pentru justitie”. ”

Pactul pentru justiţie este de fapt, “Pactul pentru banii judecătorilor”, o încercare disperată de a vă păstra privilegiile.
Eu sper că acea Comisie pentru Pact să se transforme în “Comisia de anchetă a judecătorilor ” pentru că ceea ce aţi făcut şi să vă expună public, dacă mai este nevoie, chipul urât şi infam al acestor căutători de aur care calcă pe cadavre să obţină ce vor.

“Principiile pe care se va construi Pactul pentru justitie sunt prevazute in Recomandarea R (94) a Comitetului de Ministri … Principiile fundamentale cu privire la independenta sistemului judiciar adoptate de Cel de-al Saptelea Congres al Natiunilor Unite ”

Am urmărit toate apariţiile publice ale doamnei Pivniceru, alţi judecători, Costiniu şi alţi reprezentanţi din corul de bocitoare al justiţiei.
Dar se pare că nu sunt simple bocitoare. Ele poartă sub robă un cuţit lung cu care înjunghie însăşi inima societăţii. Locotenenţii amazoanelor se ascund sub pulpana lungă, şi … prin mişcări de karate juridic, căsăpesc ostaticii … justiţiabilii. Principiile invocate … recomandările Comitetului de Ministri sunt în vigoare de 25 de ani … nu din august.
Este o dovadă de o ipocrizie ostentativă să reciti zeci de norme atunci când este vorba de propriul interes … şi să uiţi acele norme în mod convenabil … atunci când vine un simplu român cu jalba la stăpânire. Românul simplu găseşte mai multă dreptate la CEDO decât la judecătoriile noastre prăfuite şi populate cu fosile putregaite.

Deoarece suntem constienti ca o societate democrata nu poate supravietui pentru un timp indelungat fara echilibrul pe care justitia i-l confera, ii chem azi pe toti judecatorii sa intre in salile de judecata si pe procurori sa suspende protestul.

” De asemenea ii chem pe toti magistratii romani sa ramana vigilenti, astfel incat calendarul realizarii masurilor pe termen mediu si lung stabilite in Pactul pentru justitie sa fie respectate intocmai, astfel incat ceea ce azi a dobandit magistratura romana sa nu fie pierdut vreodata. ”

Nu ati cistigat nimic, decit bani, cel mult. De altlfel, este exact ceea ce aţi dorit vreodată. Şi aţi mai dorit să se ştie că atunci când ameninţaţi cu greva, clasa politică trebuie să facă sluj şi să reacţioneze rapid cu săru’mâna. Justiţia nu se schimbă prin pacte. Justiţia se schimbă prin eliminarea uscăturilor, a procurorilor şi judecătorilor corupţi, care vând dreptatea pe bani, ca pe o marfă pe tejgheaua instanţelor.

Oricum, mă bucur că s-a terminat “protestul” … şi aşteptăm nota de plată pentru grevă.

Aaah … era să uit. Ministeul Justiţiei a declarat că sumele restante de plată către judecători sunt de 300.000.000 EURO (treisutemilioane). Adică 30% din toată tranşa FMI.
Dacă punem numărul de judecători de 5000 … rezultă că fiecare judecător va primi în medie 60.000 EURO. Bineînţeles, banii aceştia şi i-au atribuit singuri, prin hotărâri ilegale. Dar fiind definitive, irevocabile şi sigilate de duhul sfânt … gata … ce a păpat lupu’ … e bun păpat.
Legea civilă nu retroactivează, nu-i aşa?

Trai neneacă !

Virgil Andreies: “Ii chem azi pe toti judecatorii sa intre in salile de judecata”
25 Septembrie 2009 – Juridice.ro 2372 citiri
Mesajul presedintelui CSM, Virgil Andreies, cu prilejul semnarii pactului pentru o Justitie Europeana:
“Ma adresez azi magistratilor romani.
In primul rand vreau sa-i felicit pentru fermitatea si solidaritatea cu care si-au aparat in aceste zile independenta. Modul in care magistratii au aparat justitia, ca putere in stat, a demonstrat ca in Romania exista un corp al judecatorilor si procurorilor de cariera si care percep in intelesul cel mai profund separatia si echilibrul in care puterile unui stat de drept trebuie sa se situeze.
Astazi, cu medierea societatii civile s-au efectuat primii pasi concreti pentru semnarea cu celelalte puteri a „Pactului pentru justitie”.
Principiile pe care se va construi Pactul pentru justitie sunt prevazute in Recomandarea R (94) a Comitetului de Ministri al statelor membre privind independenta, eficienta si rolul judecatorilor, precum si Principiile fundamentale cu privire la independenta sistemului judiciar adoptate de Cel de-al Saptelea Congres al Natiunilor Unite privind Prevenirea infractiunilor si tratamentul infractorilor sustinut la Milano din 26 august – 6 septembrie 1985 si avizate prin Rezolutiile 40/32 din 29 noiembrie 1985 si 40/146 decembrie 1985 ale Adunarii Generale.
Deoarece suntem constienti ca o societate democrata nu poate supravietui pentru un timp indelungat fara echilibrul pe care justitia i-l confera, ii chem azi pe toti judecatorii sa intre in salile de judecata si pe procurori sa suspende protestul.
De asemenea ii chem pe toti magistratii romani sa ramana vigilenti, astfel incat calendarul realizarii masurilor pe termen mediu si lung stabilite in Pactul pentru justitie sa fie respectate intocmai, astfel incat ceea ce azi a dobandit magistratura romana sa nu fie pierdut vreodata.
Va multumesc,
Judecator Virgil Viorel Andreies
Presedintele Consiliului Superior al Magistraturii”

Semnati Petitia ONLINE

http://www.gopetition.com/petitions/opriti-greva-ilegala-a-magistratilor.html

Avind in vedere ca greva magistratilor contribuie la degradarea grava a serviciului public al Justitiei in Romania si lezeaza demnitatea profesiei de magistrat;

Avind in vedere ca revendicarile greviste ale judecatorilor sunt mercantile si ilegitime, situindu-se in afara cadrului legal stabilit de Constitutia Romaniei, Legea 304/2004, Legea 303/2004, OUG 43/2002, Legea 317/2004, Hot. CSM 387/2005, Ordin 529/C/2007;

Avind in vedere ca prin greva, judecatorii contribuie la destructurarea sistemului de balante intre puterile statului si incearca prin acest protest politic sa devina autoritate legiuitoare prin interpretarea creativa a legilor;

Avind in vedere ca revendicarile salariale lipsite de bun simt si solicitarea atribuirii a 1% din intregul PIB al tarii si gestionarea exclusiva a fondurilor bugetare de catre ICCJ vor conferi acestei profesii privilegii de casta nobiliara;

Avind in vedere conflictul constitutional intre ICCJ si Parlament si Executiv, constatat de Curtea Constitutionala si luand in considerare numeroasele condamnari ale Statului Roman de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului, direct imputabile magistratilor pentru erori judiciare;

Avind in vedere consecintele devastatoare ale grevei asupra economiei nationale si asupra drepturilor justitiabililor, restringerea accesului la justitie si prejudiciile imense aduse cetatenilor prin inchiderea si blocarea activitatii instantelor,

Solicitam Parlamentului Romaniei, precum si fiecarui parlamentar in parte ca reprezentanti ai organului reprezentativ suprem al poporului roman si al unicii autoritati legiuitoare a tarii sa uzeze de toate prerogativele conferite de Constitutia Romaniei pentru a determina incetarea grevei ilegale a magistratilor,

Solicitam puterii legiuitoare si fiecarui senator si deputat in parte sa clarifice legislativ statutul juridic al magistratului, interdictiile si incompatibilitatile acestora.

1. Instituirea unor proceduri legislative pentru a impiedica pe viitor blocarea serviciului public prestat de Judecatorii, Tribunale, Tribunale specializate, Curti de Apel si Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin interzicerea blocarii arhivelor si serviciilor de grefa instantelor de orice grad;

2. Stabilirea unei salarizari decente a magistratilor si a unui sistem de pensii echitabil, pe baza principiului “la cotizatie egala, pensie egala”;

3. Pastrarea in sarcina Executivului a atributiilor de gestionare a bugetului Justitiei;

4. Stabilirea unui sistem de evaluare profesionala a procurorilor si judecatorilor si de sanctionare rapida, eficienta si impartiala a generatorilor de erori judiciare.

Alberto Kurtyan

Trebuie sa recunosc ca ziarul Cotidianul (editia 7 septembrie 2009) ramine o fintina pretioasa de informatii cu privire la felul in care judeca magistratii.
Toate exemplele de acolo sunt incredibile: cititi ziarul de azi

Oare “Cotidianul” crede ca o astfel de campanie este favorabila judecatorilor?
Ce a mai ramas din “in dubio pro reo” ?
Eu stiam ca “indoiala profita invinuitului”.

Chiar ca judecatorii spun lucruri traznite.
O alta judecatoarea Simona Pamfil spune:
“Stiam ca are dreptate, insa nu a avut acte la dosar”. “Pentru asta am fost nevoita sa il condamn… “

Subtitlu in ziarul Cotidianul

Solidari cu judecatorii
Condamnare intr-un caz de omor cu probe indoielnice
Judecatorul ADrian Neacsu, presedintele Tribunalului Vrancea, a ramas marcat de un dosar tergiversat de 10 ani de instante pentru ca nici unul dintre judecatori nu avusese curajul , in lipsa unor mijloace de proba cum ar fi cea a ADN-ului, sa dea o hotarire clara in cauza. “Mi-a fost extrem de greu sa dau o hotarire definitiva si sa il condamn pe cel trimis in judecata. Era vorba de un omor care fusese savirsit prin anii ’90 cind eu nu eram nici in sistem. La momentul cind avusese loc omorul , probele lasau loc multor indoieli, mai ales ca unele, cum e cea a ADN-ului, nu se faceau in Romania. Dosarul trecuse prin 5-6 cicluri procesual, fond-apel-recurs, ba era achitat, ba condamnat, ba se casa si se trimitea spre rejudecare. Mi-a fost extrem de greu sa aleg intre vinovatie si nevinovatie, pe ceea ce aveam in dosar. In final l-am condamnat.”

Foarte curajos ai fost, domnule jude, ai condamnat un om pe probe indoielnice. Si te mai si lauzi.
Observati ca toate povestile se incheie cu propozitii de genul ‘in final l-am condamnat’
Cititi articolul !

Împrejurările cauzei

Consideraţii generale

De mai mulţi ani statutul magistraţilor în România se află într-o regresie progresivă, care include şi componenta sa materială, magistraţii fiind obligaţi să se judece pentru a li se recunoaşte drepturile salariale reglementate de lege ori pentru a le realiza efectiv, de cele mai multe ori consecinţă a debutării procedurii de executare silită, spre a se demonstra că independenţa puterii judecătoreşti este încă iluzorie.

Litigiul prezent priveşte refuzul pârâţilor de a executa o serie de titluri executorii obţinute de reclamanţi şi neexecutarea corespunzătoare a altora (parţială şi cu întârziere), pârâţii folosind în acest scop orice mijloc conferit de putere şi mass-media pentru a trena ori a împiedica executarea şi a compromite public corpul de magistraţi.

I. Titluri executorii

1. Prin sentinţa civilă nr. 116 din 30 ianuarie 2008 pronunţată de Tribunalul Iaşi, a fost admisă cererea formulată împotriva pârâţilor Curtea de Apel Iaşi, Ministerul Justiţiei, Ministerul Economiei şi Finanţelor şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării. Pârâţii Curtea de Apel Iaşi şi Ministerul Justiţiei au fost obligaţi să plătească reclamanţilor diferenţele salariale determinate de creşterile salariale cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007 faţă de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu data de 1 ianuarie 2007 faţă de nivelul din luna martie 2007 şi cu 11% începând cu 1 octombrie 2007 faţă de nivelul din luna septembrie 2007, cu actualizarea sumelor datorate, cu indicele de inflaţie la data plăţii efective. De asemenea, a fost obligat pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor să aloce sumele necesare achitării diferenţelor salariale acordate.

Sentinţa primei instanţe este, potrivit dreptului intern, definitivă şi executorie de drept, de la data pronunţării, 30 ianuarie 2008.

Împotriva sentinţei au formulat recurs pârâţii Ministerul Justiţiei şi Ministerul Economiei şi Finanţelor, recurs care a fost respins prin decizia civilă nr. 158 din 25 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, hotărârea primei instanţe rămânând astfel şi irevocabilă.

2. Prin sentinţa civilă nr. 1353 din 18 iulie 2007 pronunţată de Tribunalul Iaşi a fost admisă în parte cererea formulată împotriva pârâţilor Curtea de Apel Iaşi, Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor Publice, instanţa obligând pârâţii Curtea de Apel Iaşi şi Ministerul Justiţiei la plata sumelor reprezentând drepturi salariale cu titlu de spor de risc şi suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizaţia de bază brută lunară pentru perioada 18 iunie 2004 – 1 februarie 2007, în cuantum actualizat cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective.

Pârâtul Ministerul Finanţelor Publice a mai fost obligat şi să aloce sumele necesare efectuării plăţilor la care primii pârâţi au fost obligaţi prin această hotărâre.

Sentinţa primei instanţe este, potrivit dreptului intern, definitivă şi executorie de drept, de la data pronunţării, 18 iulie 2007.

Recursul formulat de către pârâţii Ministerul Justiţiei şi Ministerul Economiei şi Finanţelor Publice împotriva acestei sentinţe a fost respins prin decizia nr. 788 din 3 iunie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, hotărârea judecătorească în cauză rămânând astfel şi irevocabilă.

3. Prin sentinţa civilă nr. 748 din 23 mai 2008 pronunţată de Tribunalul Iaşi, a fost admisă cererea formulată de reclamanţi împotriva pârâţilor Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Iaşi, Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, instanţa obligând pârâţii să plătească reclamanţilor o despăgubire egală cu diferenţa dintre drepturile salariale calculate potrivit nr. crt. 6-13 lit. A din anexa la O.U.G. nr. 27/2006 în raport cu funcţiile pe care le deţin şi drepturile salariale încasate efectiv începând cu data de 7 aprilie 2006 şi pentru viitor, până la înlăturarea stării de discriminare, sume actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective. Totodată, a pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor fost obligat să aloce fondurile necesare plăţii sumelor acordate reclamanţilor.

Prin încheierea nr. 819 din 1 octombrie 2008, s-a admis cererea formulată de reclamanţi în contradictoriu cu aceiaşi pârâţi şi s-a dispus lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării dispozitivului sentinţei civile nr. 748 din 23 mai 2008 pronunţată de Tribunalul Iaşi, în sensul că obligaţia pârâţilor constă în plata unei despăgubiri calculate ca diferenţe dintre salariile rezultate prin aplicarea la valoarea de referinţă sectorială a coeficienţilor de multiplicare prevăzuţi la nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la O.U.G. nr. 27/2006 la care se adaugă sporurile aferente în raport cu funcţiile pe care le deţin şi acele drepturi salariale pe care le-au încasat efectiv, începând cu data de 7 aprilie 2006 şi pe viitor, până la înlăturarea stării de discriminare, sume actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.

Sentinţa primei instanţe este, potrivit dreptului intern, definitivă şi executorie de drept, de la data pronunţării, 23 mai 2008 şi a rămas irevocabilă prin respingerea recursului formulat de pârâtul Ministerul Justiţiei, prin decizia civilă nr. 437 din 24 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

4. Prin sentinţa civilă nr. 787 din 30 mai 2008 pronunţată de Tribunalul Iaşi a fost admisă cererea formulată împotriva pârâţilor Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Iaşi şi Ministerul Economiei şi Finanţelor Publice, instanţa obligând pârâţii la plata actualizată în favoarea fiecărui reclamant a sumelor de bani reprezentând drepturi salariale cu titlu de spor de risc şi solicitare neuropsihică de 50% calculat din salariul de bază brut lunar începând cu data de 1 februarie 2007 şi până la 30 mai 2008 şi pe viitor până la reglementarea legală a acestui spor şi  s-a respins excepţia privind lipsa de calitate procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Economiei şi Finanţelor Publice şi la alocarea fondurilor necesare achitării acestor drepturi.

Sentinţa primei instanţe este, potrivit dreptului intern, definitivă şi executorie de drept, de la data pronunţării, 30 mai 2008 şi a rămas irevocabilă prin respingerea recursului formulat de Ministerul Finanţelor Publice (fost Ministerul Economiei şi Finanţelor) prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice, prin decizia civilă nr. 369 din 10 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

5. Prin sentinţa civilă nr. 121 din 13 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi s-a admis cererea formulată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Iaşi, instanţa obligând pârâţii să plătească reclamanţilor diferenţele de despăgubiri (reţinute în mod nelegal în urma aplicării contribuţiei de asigurări sociale la baza de calcul neplafonată, potrivit Legii nr. 250/2007), actualizate în raport cu rata inflaţiei la data plăţii efective, despăgubiri cuvenite conform sentinţei civile nr. 2405 din 21 decembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Vaslui, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 36 din 16 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Iaşi.

Sentinţa primei instanţe este, potrivit dreptului intern, definitivă şi executorie de drept, de la data pronunţării, 13 noiembrie 2008 şi a rămas irevocabilă prin respingerea recursului formulat de pârâtul Ministerul Justiţiei a prin decizia civilă nr. 403 din 21 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi – Secţia Litigii de muncă şi asigurări sociale.

6. Prin sentinţa civilă nr. 6 din 2 septembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi a fost admisă cererea formulată de reclamanţi împotriva pârâţilor Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Iaşi şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, instanţa obligând pârâţii să plătească reclamanţilor despăgubiri constând în sumele primite cu titlu de stimulente, în perioada 2006-2008, de un consilier juridic asimilat magistraţilor, din cadrul Ministerului Justiţiei, sume actualizate la data plăţii efective.

Sentinţa primei instanţe este, potrivit dreptului intern, definitivă şi executorie de drept, de la data pronunţării, 2 septembrie 2008 şi a rămas irevocabilă prin respingerea recursului formulat de către pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, prin decizia civilă nr. 438 din 24 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

7. Prin sentinţa civilă nr. 8992 din 2 septembrie 2008 pronunţată de Judecătoria Iaşi, a fost admisă contestaţia la executare formulată de reclamanţi, în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Iaşi şi Tribunalul Iaşi, instanţa dispunând continuarea executării titlurilor executorii reprezentate de decizia civilă nr. 296 din 2 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bacău şi sentinţele civile nr. 619 din 17 mai 2007 a Tribunalului Vaslui, nr. 2950 din 20 decembrie 2006 a Tribunalului Iaşi, nr. 137 din 24 ianuarie 2007 a Tribunalului Iaşi, încheierea nr. 592 din 16 iulie 2007 a Tribunalului Iaşi, sentinţa civilă nr. 1133 din 6 iunie 2007 a Tribunalului Iaşi, obligând intimaţii la plata către contestatori a sumei de 77.926 lei rezultate ca urmare a recalculării contribuţiei CAS, nelegal calculate de către intimaţi, conform drepturilor stabilite prin raportul de expertiză contabilă nr. 1582/2007 din 16 mai 2008 – expert Bălănici Valentin, inclusiv suplimentul raportului de expertiză contabilă nr. 3381 din 6 iunie 2008, actualizată cu rata inflaţiei la data plăţii efective.

Împotriva sentinţei a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei, care a fost respins prin decizia civilă nr. 2294 din 14 noiembrie 2008 a Tribunalului Iaşi, hotărârea judecătorească în cauză rămânând şi irevocabilă.

8. Prin sentinţa civilă nr. 410 din 12 martie 2008 pronunţată de Tribunalul Iaşi, a fost respinsă cererea formulată împotriva pârâţilor Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Iaşi şi Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor Publice, având ca obiect drepturi băneşti reprezentând sporul de confidenţialitate de până la 15% începând cu luna septembrie 2004 şi până la rămânerea revocabilă a hotărârii, precum şi plata pe viitor a acestui spor, reclamanţii solicitând între altele, şi obligarea Ministerului Economiei şi Finanţelor la alocarea fondurilor necesare plăţii sumelor neîncasate.

Recursul formulat de reclamanţi a fost admis prin decizia civilă nr. 475 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi la data de 5 mai 2009, ulterior pronunţării Deciziei în interesul legii nr. 46 din 15 decembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, prin care instanţa supremă a stabilit că judecătorii şi procurorii au dreptul la un spor de confidenţialitate de 15%, calculat la indemnizaţia brută lunară. Prin decizia instanţei de recurs, pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Iaşi au fost obligaţi să plătească reclamanţilor sporul de confidenţialitate de 15% calculat la indemnizaţia brută lunară, începând cu data de 25 septembrie 2004 şi până la 5 mai 2009 şi în continuare, pe viitor, actualizat în raport cu indicele de inflaţie la data plăţii efective. Totodată, a fost obligat pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor să aloce sumele necesare plăţii drepturilor băneşti acordate reclamanţilor.

Prin admiterea recursului, hotărârea judecătorească în cauză, aşa cum a fost modificată prin decizia instanţei de control judiciar, a rămas irevocabilă.

II. Situaţia executării titlurilor

Cadrul juridic preexistent celui obţinerii titlurilor executorii şi cel concomitent special elaborat pentru a neexecuta ori a trena executarea, ca de altfel şi conduita debitorilor, se prezintă astfel:

Situaţia executării hotărârilor judecătoreşti irevocabile până la momentul sesizării Curţii se prezintă astfel:

Primele 4 hotărâri judecătoreşti au fost parţial executate, consecinţă a aplicării O.U.G. nr. 75 din 11 iunie 2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei, publicată în M. Of. nr. 462 din 20 iunie 2008,.

Celelalte 4 hotărâri judecătoreşti nu au fost puse în executare, debitorii gravitând imprecis între refuzul de neexecutare, executare parţială şi cu întârziere ori alte încercări de desfiinţare în orice modalitate a titlurilor existente acumulându-se întârzieri de aproximativ 2 ani.

Cadrul juridic incident

a. Înainte de executarea silită

● Prin Ordonanţa Guvernului României nr. 22 din 30 ianuarie 2002 (publicată în M.Of. nr. 81 din 01 februarie 2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice stabilite prin titluri executorii, aprobată şi completată prin Legea nr. 288 din 15 mai 2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, publicată în M.Of. nr. 344 din 23.05.2002, şi modificată şi completată prin Legea nr. 110 din 25 aprilie 2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, publicată în M.Of. nr. 300 din 05 mai 2007) s-a introdus o discriminare între debitorii stat prin instituţiile publice, pe de o parte, şi restul subiectelor de drept, ca debitori, pe de altă parte, sens în care articolele 1 şi 2 din ordonanţă prevăd că statul sau instituţiile sale, care au calitatea de debitor, nu pot fi executate silit pentru realizarea creanţelor creditorilor timp de 6 luni de la primirea somaţiei de executare.

● Prin Legea nr. 500 din 11 iulie 2002 privind finanţele publice (publicată în M.Of. nr. 597 din 13 august 2002), s-a prevăzut, potrivit art. 5, 11, 14 şi 22, că  sumele de bani respective nu se acoperă decât din sumele indicate cu această destinaţie în bugetul anual de stat, includerea în buget a unor sume cu destinaţia plăţii drepturilor salariale stabilite prin hotărâri judecătoreşti, fiind o atribuţie a Statului Român debitor, prin instituţiile sale.

b. În cursul executării silite

● Prin O.U.G. nr. 134 din 19 noiembrie 2007 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2007 (publicată în M.Of. nr. 795 din 22 noiembrie 2007), s-a suplimentat bugetul Ministerului Justiţiei pentru plata titlurilor executorii, deschidere de credit neaprobată de Ministerul Finanţelor, banii fiind cheltuiţi în alegerile locale.

● Prin O.U.G. nr.75 din 11 iunie 2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei (publicată în M. Of. nr. 462 din 20 iunie 2008), statul român, prin Guvernul României a hotărât înfiinţarea de instanţe speciale pentru a judeca litigiile promovate de magistraţi, art. 1, (1) şi (2); suprimarea oricărei căi de atac cu privire la încheierea de trimitere a recursurilor aflate pe rol către Î.C.C.J. – art. II (3); eşalonarea plăţii pe un interval de 18 luni de la intrarea în vigoare a ordonanţei de către debitor împreună cu alte instituţii care nu se puteau substitui creditorilor persoane fizice – art. III (1); ameninţarea ordonatorilor de credite – art. IV; excluderea din competenţa Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării a sesizărilor având ca obiect măsurile legislative adoptate în contextul stabilirii politicii de salarizare a personalului bugetar – art. V.

Primele trei articole au fost declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 104 din 20 ianuarie 2009 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I şi II din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei (publicată în M.Of. nr.73 din 06 februarie 2009) şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 784 din 12 mai 2009 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III din O.U.G. nr. 75/2008 şi ale art. 1, 2, 3, 4 şi 5 din O.G. nr. 22/2002 (publicată în M.Of. nr. 329 din 18 mai 2009).

Decizia Curţii Constituţionale nr. 838 din 27 mai 2009 referitoare la sesizarea formulată de Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, privind  existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de o parte, şi Parlamentul României şi Guvernul României, pe de altă parte (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 461, din 3 iulie 2009) prin care s-a stabilit conflictul de constituţionalitate între Î.C.C.J. pe de o parte şi Parlament şi executiv, pe de altă parte, Preşedintele României renunţând  la a se mai verifica constituţionalitatea titlurilor executorii obţinute prin hotărâri judecătoreşti, pe care de altfel nici nu le-a indicat în sesizarea adresată Curţii Constituţionale, ci a invocat conflictul de constituţionalitate doar pentru a pune o presiune publică pe magistraţi, controlul de constituţionalitate reducându-se doar la interpretarea legii de către Î.C.C.J.

● Prin O.U.G. nr. 225 din 30 decembrie 2008 (publicată în M.Of. nr. 899 din 31 decembrie 2008) debitorul a amânat din nou şi în mod unilateral plata titlurilor executorii până la intrarea în vigoare a ordonanţei, altele decât cele incluse în O.U.G. nr. 75/2008, pentru o nouă perioadă – până la 31 martie 2009 – aprobată de Parlament prin legea de aprobare, însă neacceptată de către Preşedintele României, care între timp a anunţat public, pe postul de televiziune B1Tv, că a declanşat „răfuiala împotriva magistraţilor” şi în consecinţă a trimis-o spre reexaminare la 5 iunie 2009.

● Prin O.U.G. nr. 71 din 17 iunie 2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar (publicată în M.Of. nr. 416 din 18 iunie 2009) (art. 3) s-a reeşalonat din nou în mod unilateral plata tuturor titlurilor executorii cu toate că ordonanţa de guvern similară anterioară fusese declarată neconstituţională în această privinţă (art. 1(1)) şi s-a suspendat până în anul 2012 orice procedură de executare silită (art. 1 (2)), urmând ca să se stabilească în viitor  o procedură de plată a acestor titluri (art. 2).

III. Conduita debitorilor

Refuzul debitorului statul român prin organele sale de a executa hotărârile judecătoreşti se înscrie într-o atitudine mai largă de contestare şi subminare a puterii judecătoreşti şi, prin urmare, şi a autorităţii deciziilor pronunţate de aceasta, într-un climat public de mefienţă şi declin, devenit o constantă a vieţii sociale în România cultivată de guvernanţi.

Astfel, magistraţilor le este contestat dreptul de a se adresa justiţiei pentru   a-şi realiza drepturile şi dacă le-au realizat le este contestat dreptul de a le executa. Pe de altă parte, în timp ce se agită public câtimea cumulată a creanţelor de executat, guvernul dă ordonanţă de rectificare bugetară pentru executarea lor, în timp ce Ministerul Finanţelor nu aprobă deschiderea liniei de credit, banii reîntorcându-se la destinaţia lor iniţială însă ascunsă, de a fi folosiţi în campania electorală pentru alegerile locale din anul 2007. În anul următor, în loc a se executa titlurile executorii, Ministerul Justiţiei de la acea epocă a ordonat plata de premii şi stimulente în sumă de câteva miliarde de lei, spre a sfida astfel prioritatea executării titlurilor care prin neexecutare se augmentează.

Peste acestea, executării silite debutate de magistraţi i s-a opus o ordonanţă prin care debitorul şi-a eşalonat după cum a dorit plata, declarată neconstituţională sub acest aspect, pentru ca ulterior, noua ordonanţă prin care urma a se dispune plata, să nu fie promulgată de preşedinte, nemulţumit de faptul că decizia Curţii Constituţionale nu a desfiinţat titlurile executorii.

În prezent, fără a se ţine cont de neconstituţionalitatea dispoziţiilor de eşalonare, o nouă ordonanţă cu acelaşi conţinut a suspendat orice procedură de executare împotriva statului şi a împins executarea până în anul 2012, spre a se demonstra că puterea politică conduce şi dispune indiferent de existenţa hotărârilor judecătoreşti, invocându-se de data aceasta criza economică, care în opinia executivului ar fi de natură să acopere reaua credinţă în neexecutare. De altfel, nu se poate susţine că neexecutarea cu rea credinţă a titlurilor executorii ar putea avea semnificaţia unei imposibilităţi juridice de executare, deoarece debitorul nu le-a executat la vreme cu rea credinţă, iar creşterea lor este consecinţa acestui fapt.

La data de 03.07.2009, s-a ordonat printr-o circulară ordonatorilor secundari şi terţiari de credite de către ministrul justiţiei neincluderea în indemnizaţia scadentă reclamanţilor a sporului de 50% motivând această măsură prin invocarea Ordonanţei de Urgenţă nr. 71/2009 care în realitate nici nu se aplică în această situaţie. Astfel, O.U.G. nr. 71/2009 se referă la procedura de executare a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personale din sectorul bugetar şi, prin urmare, nu se poate aplica în privinţa plăţii salariilor pentru că salariul reprezintă o creanţă actuală certă şi exigibilă, compusă din indemnizaţii, sporuri şi alte adaosuri, aşa cum este definit salariul lunar prin art. 55 din Codul muncii, trebuind a fi plătite magistraţilor conform O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal. Aceasta înseamnă că potrivit art. 161 pct. 1 din Codul muncii salariul se plăteşte în bani cel puţin o data pe lună, iar conform art. 164 din acelaşi cod nici o reţinere din salariu nu poate fi operată în afara cazurilor şi condiţiilor prevăzute de lege, fiind exclusă în consecinţă blocarea, amânarea sau eşalonarea plăţii lui.

Acest procedeu a generat noi procese, pe rolul Curţii de Apel din Bucureşti fiind litigii prin care atât Î.C.C.J. cât şi celelalte instanţe au solicitat anularea circularei, cât şi obligarea ministrului de finanţe la deblocarea fondului, ceea ce demonstrează că debitorul este în întârziere şi în privinţa plăţii salariului lunar. Dovada peremtorie a relei sale credinţe constă în faptul că după pronunţarea instanţelor în această materie, Guvernul României a mai adoptat o ordonanţă prin care a dispus din nou reeşalonarea lor sau condiţionarea plăţii lor de consultanţa oferită de Curtea de Conturi.

Acest demers în integralitatea lui este dublat de o agresiune publică a guvernanţilor care acuză magistraţii de abuz în a-şi judeca propriile cauze, de a-şi fi legiferat salarii (în condiţiile în care toate sporurile reclamate au fundament în lege) de incompetenţă şi corupţie, fără a se fi singularizat aceste acuzaţii în vreun  exemplu demonstrativ, invocându-se condamnări ale României de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, însă invers decât sensul în care s-a pronunţat Curtea, aruncând asupra judecătorilor condamnările României în care motivul a fost furnizat de legislativ ori executiv.

Despre conduita în executarea hotărârilor judecătoreşti de către România, agenda Comitetului Miniştrilor şi câteva hotărâri recente ale Curţii (cauza Faimblat  împotriva României, hotărârea din 13 ianuarie 2009, publicată în M.Of. nr. 141 din 6 martie 2009, Viaşu împotriva României, hotărârea din 9 decembrie 2008, publicată în M.Of. nr. 361 din 29 mai 2009,) pot aduce importante referinţe, securitatea raporturilor juridice şi drepturile câştigate fiind în pericol de a fi subminate. Nu poate fi omisă din acest climat nici O.U.G. nr. 61 din 3 .06.2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (publicată în  M.Of. nr. 390 din 09 iunie 2009), care permite completarea ori abrogarea actelor normative după adoptare şi înainte de intrarea în vigoare (art. 4).

La acest moment, magistraţilor li se reproşează existenţa crizei economice din România care s-ar datora încălcării Constituţiei de către Î.C.C.J. (discursul preşedintelui României la ceremonia de sărbătorirea a 100 ani de la înfiinţarea Consiliului Superior al Magistraturii din România).

III. Încălcări ale Convenţiei şi ale Protocoalelor sale

Art. 6 parag. 1 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul 1 al Convenţiei.

1. Dreptul la executare al hotărârilor judecătoreşti reprezintă parte integrantă a dreptului de acces la un tribunal, Statul român neputând paraliza executarea titlurilor executorii sub pretexte posterioare relei sale credinţe în executare. Astfel, nici o garanţie prevăzută de art. 6 din Convenţie nu îşi mai păstrează raţiunea de a fi dacă administraţia refuză ori omite să execute hotărârea judecătorească ori o execută cu întârziere. Prin urmare, plenitudinea dreptului de acces la justiţie garantat prin art. 6 din Convenţie exclude posibilitatea ca debitorul să invoce efectele crizei economice spre a acoperi o neexecutare culpabilă anterioară a hotărârilor judecătoreşti. Pe de altă parte, reaua credinţă a debitorului rezultă din măsurile legislative ori administrative luate de Guvernul României de natură a întârzia ori paraliza executarea, neputându-se concepe fără a ridiculiza dispoziţiile art. 6 din Convenţie că drepturile salariale şi executarea lor să constituie la infinit obiect de dispută judiciară într-o incertitudine legislativă şi executorie.

2. Prin refuzul de a executa hotărârile judecătoreşti a fost încălcat şi art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie, reclamanţii având un bun în sensul textului citat, lipsit în această modalitate de substanţa lui.

IV.

1. Sentinţa civilă nr. 116 din 30 ianuarie 2008 pronunţată de Tribunalul Iaşi, irevocabilă prin decizia civilă nr. 158 din 25 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi.

2. Sentinţa civilă nr. 1353 din 18 iulie 2007 pronunţată de Tribunalul Iaşi irevocabilă prin decizia nr. 788 din 3 iunie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

3. Sentinţa civilă nr. 748 din 23 mai 2008 pronunţată de Tribunalul Iaşi irevocabilă prin decizia civilă nr. 437 din 24 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

4. Sentinţa civilă nr. 787 din 30 mai 2008 pronunţată de Tribunalul Iaşi irevocabilă prin decizia civilă nr. 369 din 10 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

5. Sentinţa civilă nr. 121 din 13 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi irevocabilă prin decizia civilă nr. 403 din 21 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi – Secţia Litigii de muncă şi asigurări sociale.

Sentinţa civilă nr. 2405 din 21 decembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Vaslui, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 36 din 16 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Iaşi. (de verificat dacă rămâne sau nu !!!!)

6. Sentinţa civilă nr. 6 din 2 septembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi irevocabilă prin decizia civilă nr. 438 din 24 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

7. Sentinţa civilă nr. 8992 din 2 septembrie 2008 pronunţată de Judecătoria Iaşi irevocabilă prin decizia civilă nr. 2294 din 14 noiembrie 2008 a Tribunalului Iaşi.

Decizia civilă nr. 296 din 2 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bacău;  Sentinţa civilă nr. 619 din 17 mai 2007 a Tribunalului Vaslui;  Sentinţa civilă nr. 2950 din 20 decembrie 2006 a Tribunalului Iaşi; Sentinţa civilă nr. 137 din 24 ianuarie 2007 a Tribunalului Iaşi; încheierea nr. 592 din 16 iulie 2007 a Tribunalului Iaşi; sentinţa civilă nr. 1133 din 6 iunie 2007 a Tribunalului Iaşi. (de verificat dacă rămân sau nu !!!!)

8. Sentinţa civilă nr. 410 din 12 martie 2008 pronunţată de Tribunalul Iaşi irevocabilă prin decizia civilă nr. 475 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi la data de 5 mai 2009.

V.

a) Solicităm să constataţi încălcările aduse de statul român drepturilor înscrise în Convenţia Europeană în art. 6 ţi art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie;

b) Solicităm ca în temeiul art. 46 din Convenţie să obligaţi statul român să procedeze la executarea obligaţiilor stabilite prin hotărârile judecătoreşti la valoarea actuală de circulaţie, după cum urmează:

La aceste sume se vor adăuga şi cele care rezultă din calculul (a se completa de d-na Protea):

c) Solicităm acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit, consecinţă a neexecutării ori executării cu întârziere a hotărârilor judecătoreşti şi a climatului general de degradare la care am fost expuşi. În primul rând, recunoaşterea drepturilor s-a făcut iniţial pe cale judecătorească şi ulterior au fost recunoscute prin lege, determinând magistratul să devină un justiţiabil perpetuu spre a se înfrânge astfel ideea de stat de drept de echilibru a puterilor în stat şi de autoritate a puterii judecătoreşti, guvernanţii inoculând populaţiei ideea că judecătorii urmăresc doar venituri financiare, că sunt dezinteresaţi de actul de justiţie, că sunt incompetenţi şi corupţi, embleme generice care ne discreditează public, începând de la primele acţiuni pe care le-am formulat în justiţie. Consecinţă a acestui fapt, justiţiabilii nu ne mai tratează cu respectul cuvenit şi cu încrederea implicită şi necesară oricărui act de justiţie, fiind analizaţi şi de către aceştia, ca de altfel şi de către mass-media, potrivit afirmaţiilor guvernanţilor, fără a fi dispus cineva la a face verificările necesare. Profesia de magistrat în România a devenit sinonimul corupţiei şi al incompetenţei şi este greu de determinat climatul moral şi social în care un magistrat este constrâns să îşi exercite funcţiunile, atâta vreme cât în mod public suntem acuzaţi tocmai de celelalte puteri care potrivit obligaţiilor internaţionale ar fi trebuit să contribuie la întărirea şi stimularea încrederii populaţiei în actul de justiţie şi nu la compromiterea lui. Suntem demoralizaţi şi este lipsită de substanţă activitatea de judecată care constituie esenţa profesiei noastre deoarece şi populaţia ne acuză de condamnările României de către C.E.D.O., iar Parlamentul şi executivul nu dau semne publice că ar avea vreo legătură cu acestea, cadrul legal privitor la salarizarea prezentă şi de perspectivă a magistraţilor stârnind vii dispute acuzatoare cu privire la activitatea noastră, părând a nu mai conta nici faptul că aparţinem puterii judecătoreşti şi nici faptul că România şi-a asumat o serie de obligaţii cu privire la independenţa sistemului judiciar care include şi o componentă economică. Pentru toate acestea, suma datorată cu titlu de daune morale poate să fie la limita modicităţii, însă cererea de condamnare ar avea un caracter reparator deoarece nicio profesie şi nici unii dintre noi nu putem trăi în climatul de dezonoare la care a fost adusă profesia pe care o exercităm.

Solicităm obligarea Statului Român la plata cheltuielilor de judecată a căror cuantum le prezenta în detaliu ulterior.

VI.

Nu am sesizat alte instanţe cu cele similare.

VII.

Anexăm următoarele documente:

- Sentinţe (pe care le trec???!!!! – toate cele 8 sau toate la care se face referire????)

- Ordonanţele

- Hotărârile Curţii Constituţionale

- Acte cu eşalonări

- articole din presă referitoare la acuzaţii

Diatriba

Ca intr-un film de sfirsit de lume, ziarele titreaza:
“judecatori de la toate instantele sunt in grevă, suparati ca legea salarizării unice le-ar putea injumataţi veniturile. Pana cand protestul se va incheia, niciun proces, in afara arestarilor si plasamentelor minorilor, nu se va mai judeca, toate dosarele urmand sa fie amanate”

Judecatori in greva? Am auzit bine? Se poate asa ceva?
Uite ca se poate.

Eu spun: Sa faca greva judecatorii, dar nu pe pielea noastra.
Inteleg pretentiile judecatorilor privind subfinantarea sistemului justitiei, problemele bugetare si constringerile financiare.

Dar nu inteleg santajul prin folosirea instrumentelor de drept procesual civil si penal.
Au intrecut limita legala a unui protest decent. Au trecut de partea cealalta. Nu mai sunt cavaleri ai dreptatii si binelui … sunt … ceilalti.
Nu mai folosesc legea pentru a distribui dreptatea, o folosesc ca pe un cutit la gitul guvernului.

Si care este mobilul? Vor imbunatatire in sistem? Vor echitate sociala si legi mai predictibile? NUuuuuu.
La fel ca jefuitorii de banci … vor bani ! Vor lefuri mai grase. Vor privilegii si averi !

Prin urmare, judecatorii tin ostatici intreaga masa de justitiabili ca sa ii foloseasca drept moneda de schimb in negocierea cu Guvernul.

Avem de-a face cu o negociere cu ostatici in care cei care vor pierde sunt justitiabilii.
Indiferent de rezultatul negocierii, ostaticii vor muri.

Eu nu caut sa ma pun bine cu nici un judecator si o spun raspicat:

Judecatorii nu vor iesi bine din acest conflict pentru ca oamenii in general stiu ce salarii si pensii au in prezent.
Vor fi considerati lacomi si profitori, incapabili sa suporte repercursiunile sociale ale crizei.
Judecatorii insista sa fie tratati preferential, ca o casta sociala superioara, mai buni, mai morali, intangibili si sacri.

Din cite am vazut pe la televizor, si din experienta personala, multi dintre ei nu sunt nici superiori, morali, nici curati la suflet si nici inteligenti peste masura.

Judecatorii vor privilegii si imagine si recurg la aceasta “greva”, “protest” … sau mai stiu eu cum ii spun … care reprezinta
o actiune ilegala. Judecatorii nu au dreptul sa faca greva. Mai ramine sa faca greva si soldatii si gardienii de la penitenciare, adica sa inceteze sarcinile de serviciu …
si deja Romania nu mai este republica, ci anarhie.

Dar cum “Lacomia pierde omenia”, se pare ca multi si-au lasat deoparte juramintele depuse la investire si recurg fara jena
la tertipuri juridice abuzive pentru a “protesta”. Ba chiar judele Dumbrava din Targul Muresului a declarat chiar ca va da termene in 2012. Bravos natiune, halal sa-ti fie.
Eu zic sa dea in anul 3000, cind nu vom mai fi copii. Macar stiu ca las mostenire o cauza urmasilor urmasilor mei.

Tineti minte cuvintele lui Dumbrava judele, care v-a fost baci pana la adanci batranete ca aceasta CAUZA n-a fost a stramosilor mei, n-a fost a mea, nu este a voastra, ci a urmasilor vostri si a urmasilor urmasilor vostri in veacul vecilor. Amin.         Premiera piesei APUS DE JUSTITIE de dramaturgul epic (si ministru in timpul liber) C. Predoiu.

Multi judecatori au ales aceasta profesie nu din convingere, ci din constringere financiara in speranta intr-un viitor imbelsugat.
La citi bani invirt judecatorii, nu vad sa primeasca de la populatie prea multa simpatie si compasiune pentru “protest”.

Ministerul a fost o mina de aur iar sistemul justitiei a asigurat multi ani niste venituri fabuloase pentru pontifi.
Vorba aia “La osul cu carne multa trag ciorile” Ca doar n-or trage porumbeii pacii.

Din pacate, in 2009, pe neasteptate, aceasta “bonanza” a secat. Bugetul a suferit un infarct, economia s-a contractat dintr-un balon gras ce era a devenit o pruna chircita.
Trupul economic al patriei sufera. S-au inchis fabrici, sute de mii de oameni au devenit someri.
Trupul tarii a inceput sa slabeasca. Metabolismul economic a incetinit.
Tara trebuie sa traiasca la dieta.

Dar din trupul tarii, care este format din variate organizatii, adevarate madulare ale democratiei, s-a ridicat un organ, un madular de frunte care se impotriveste foametei … si care refuza sa slabeasca, impreuna cu intregul trup.
Trupul zice madularului “Redu-ti metabolismu’, mai scapa de grasime ca uite nu mai avem ce minca!”
Madularul zice “NU”. Madularul vrea sa stea gras si rumen in timp ce trupul tarii devine un schelet .
Ce mai priveliste ! Un schelet famelic, in contradictie cu propriul madular gras si bine hranit.

Ok, am terminat cu comparatiile artistice, insa dilema ramine treaza:

Citi judecatori sunt someri ? Nici unul.
A fost vreunul restructurat? Nici unul.
Ei sunt inamovibili, inatacabili, imuni fata de bratul lung si represiv al legii … si vai! … imuni la bunul simt.
Ba din contra, osinza este mai grasa ca niciodata, chiolhanele sunt mai imbelsugate ca niciodata.
Se fac planurile de concedii exotice, se cumpara autoturisme luxuriante si se contracteaza credite pentru vile si cocioabe cu aspect de palat.

Ce sa mai zic, se traieste pe picior mare, in banca judecatorului stau doamne coafate si parfumate, cu cocuri si obraji pudrati si fini.
Domnii sunt imbujorati si rubiconzi, se framinta in jilturile inalte si ciripesc cu glas vesel: “se amina”, “se amina”, “se amina”.

FIAT JUSTITIA, PEREAT MUNDUS ! Se pare ca a luat un nou inteles in Romania noastra.

Sa fie justitie, de-ar fi sa piara lumea.

Eu as spune altfel: Dupa ce piere lumea, atunci va fi justitie !

Alberto Kurtyan

Cititi, va rog acest articol, va rog !

Dupa ce judecatorul Dumbrava din Tg. Mures are un salariu de baza de 5500 plus sporuri [necunoscute - corectia mea, la cererea lui Herlea] de inca 4500 RON, in total [o suma necunoscuta - corectia mea] aproape 100 milioane pe luna,
4,7 miliarde credit bancar, 2 autoturisme straine, etc.

mai face si greva.

http://www.cotidianul.ro/viitorul_justitiei__prin_ochii_unui_judecator_protestatar_____vom_da_termene_pentru_2012-97001.html

Judecatorul cu pricina motiveaza ca are studii superioare si a muncit mult la facultate si ca este stresat si ca de aceea merita.
Mai spune ca vrea salariu mare ca sa poata face cinste la prietenii lui judecatori.

Intr-adevar, motivatie foarte buna.

Alberto Kurtyan